Joacă fulgilor – aiurare subțire.
Un pom fructifer
– nu știu ce fructe face
nu l-am văzut decât iarna
rodind scatii și sticleți.
Drum alb.
Așezarea sucită răsucindu-se
în sine. Psihologie fals problematică –
mai încolo se-nfundă.
Câteva case – fumul de dimineață.
Rufe albe – stacojii – albastre
prinse pe-o frânghie
forme înghețate
clătinându-se încolo-încoace.
Ger. Uscat exemplar.
O tobă uscată – ziua
o piele domestică tăbăcită
foarte întinsă pe forma rotundă
de tobă
bătând tactul vesel
mersul în tact.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj hibernal, surprinzând imagini statice și senzații efemere. Observatorul reflectă asupra simplității și asprimii naturii în timpul iernii, capturând momente de contemplare și introspecție.