Nu, nu e frig. Nici cald. Nici
soare. Nici frumos.
Și nici urât de tot. Nici
nou. Nici vechi.
Nici ceasuri palpitante.
Și nici tristeți mortale.
Te-nhami la timpul tău,
la ploaia ta
și tragi
pământul la edec,
pe alt mal de pământ,
sub alt diluviu.
Sensul versurilor
Poezia exprimă un sentiment de apatie și indiferență față de extremele vieții, oscilând între frig și cald, frumos și urât, nou și vechi. Imaginea tragerii pământului "la edec" sugerează o luptă inutilă și o căutare a unei utopii imposibile.