Iulie. Pace pământului.
Pace apelor. Pace ierbii
și bălăriei. Nesomnul meu
cu o cicoare în zori.
Puțina omenire a satelor
trecând peste matca secată,
peste viiturile vremii.
Singurătatea lor, singurătatea
mea în poezie.
Urcă fata morgana, strălucita
capcană. Târziu din toate părțile.
Noi vom muri aici,
închiși din toate părțile
de libertate. Câmpie,
exil deschis în patru vânturi.
Pace pământului, pace ierbii,
nălucirilor. Setea, mersul în cerc,
aria de rotit
de măcinat stele.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra efemerității vieții și a condiției umane, folosind imagini ale naturii și ale singurătății. Vorbește despre un sentiment de captivitate și de exil existențial, chiar și în mijlocul libertății.