Brațele lor sunt obosite,
la capătul unei zile de lucru,
cum pomilor încărcați – crengile
cu fructe în august.
De-aș scutura aceste trunchiuri,
însemnate de timp și de arderi
cred – s-ar umple lumea de fructe
și păsări
și ideile ar stabili
o rețea de comunicație
interastrală!.
Dar nu cutez. Seara, -ntâlnindu-i,
mă intimidează
vocile lor groase și calme,
pasul obișnuit,
mă intimidează hainele lor
decorate de foc și de soare..
Umblu printre ei
și nu găsesc armura eroilor
și nu găsesc nimbul legendar
în jurul frunții.
– Eroilor, vreau să-i opresc,
unde vă sunt însemnele
deosebirii și puterii?.
Ei trec,
pașii lor fac pauze
în dreptul florilor,
în dreptul caselor noi,
dau bună ziua vecinilor;
le caut zalele
și nu găsesc decât
mâinile și frunțile descoperite.
O, eroii mei
pașnici,
fără arme la șold,
cum veniți spre casă,
la capătul unei zile de lucru
brațele vi se îndoaie obosite
cum pomilor, crengile, de prea multe fructe!.
Sensul versurilor
Poezia celebrează eroismul găsit în oamenii obișnuiți, muncitori, la finalul unei zile de lucru. Eroii nu poartă armuri sau însemne legendare, ci sunt pașnici și modești, iar puterea lor rezidă în simplitatea și umanitatea lor.