Era o mișcare stranie, dinăuntru,
a culorilor –
un alt Kansinski, într-un vis păduros.
„Giga” tocmai sfârșește, aici, acum.
Zi de aprilie.
Lumina rece, ca o limbă de viperă,
linge zidul nou, blocul vecin.
Vântul în zimții filondendronului,
fluviu verde,
crud-verzuiului
prin care văd ziua proiectată
pe ziduri noi și vechi.
Nemulțumire și mirare.
Ochiul se scaldă afară și în sine,
își inventează umbra.
Presimt c-am să plec.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de contemplare și observație a mediului înconjurător, amestecată cu sentimente de nemulțumire și presimțirea unei schimbări iminente. Imaginile vizuale puternice și referințele artistice contribuie la crearea unei atmosfere introspective și melancolice.