Demolăm.
Niciodată n-a sunat prăbușirea
atât de mult cu un imn,
ca în această vorbă – demolare,
niciodată scâșnetul dărâmării
nu s-a armonizat atât,
acestui cântec ridicat cu schelele;
niciodată ruinele
n-au dat acest sentiment optimist,
de-ți vine să chiui,
semețindu-ți fruntea în zare.
Niciodată n-a fost un cer
cu atâtea păsări
deasupra ruinelor.
Vol. „Intrare în anotimp”, Editura pentru literatură, 1964
Sensul versurilor
Piesa descrie demolarea nu ca pe un eveniment trist, ci ca pe unul plin de optimism și potențial de renaștere. Ruinele sunt văzute ca un nou început, un motiv de bucurie și speranță.