Adam Mickiewicz – Schelărie
Sufletu-i clădirea, corpu-i schelăriaCe se demolează, când termini cu mistria.
Versuri corectate și adnotate
Sufletu-i clădirea, corpu-i schelăriaCe se demolează, când termini cu mistria.
Demolăm.Niciodată n-a sunat prăbușireaatât de mult cu un imn,ca în această vorbă – demolare,niciodată scâșnetul dărâmăriinu s-a armonizat atât,acestui cântec ridicat cu schelele;niciodată ruinelen-au dat acest sentiment optimist,de-ți vine să chiui,semețindu-ți fruntea în zare.Niciodată n-a fost un cercu atâtea păsărideasupra ruinelor.Vol. „Intrare în anotimp”, Editura pentru literatură, 1964