Firdousi – 94 Kei Kavus Rostam Ajunse în Cetatea Semangan

Când ajunse mai aproape de cetatea Semangan,
șahul și mai-marii-aflară că pe jos veni Rostam,
cela ce coroane-mparte, iar la vânătoarea-i Rakș
nici o urmă! Căpetenii, șah și cei ce poartă-n cap
diademuri alergară să-l întâmpine grăbiți;
când l-au fost zărit își zise fiecare: „E Rostam,
ori al dimineții Soare?” șahul cel din Semangan
îi ieși pe jos nainte și urmat de gloata lui
de viteji, grăi acestea: „Oare, ce s-a întâmplat?
Cine-a îndrăznit cu tine să se lupte, piept la piept?
Toți din cetățuia-aceasta sunt prietenii tăi buni,
toți la vrerea-ți și porunca-ți smirna în picioare stăm.
Ești stăpân pe noi și peste ale noastre vistierii;
viața mea și-a tuturora — toate ale tale sunt!”
Auzind aceste vorbe și înțelegând Rostam
că vrun gând rău nu se-ascunde, șahului dădu răspuns :
„Rakș răsnitu-s-a de mine, e pe-aicea prin meleag,
fără frâu, fără zăbală; urmele-i de la pârâu
duc prin ierbi și stufărișuri până-aici în Semangan.
De mi-l vei găsi și-aduce, răsplătire vei primi,
răsplătirea cuvenită celor care bine fac;
dar de-o fi să nu se afle Rakș, atuncea vor zbura
multe capete alese!” Șahu-i zise: „O, viteaz
plin de falnică virtute Nimeni nu s-o-ncumeta
să îndrepte împotrivă-ți astfel de nelegiuiri;
oaspe vreau să-mi fii, și pradă furiei nu te lăsa;
toate s-or sfârși cu bine precum vrerea ta va fi.
Haidem să petrecem noaptea bând ca să ne-nveselim
cugetul, și, dând uitării negrul inimii amar.
Nici mânie, nici asprime; doar prin dulci cuvinte scoți
șarpele din văgăună. Nu pot urmele lui Rakș
să rămână-ascunse, -atâta-i de vestit pe-acest pământ.
L-om căta și l-om aduce năpristan, o, falnic om,
brav și oțelit în lupte!”
Și Rostam fu mulțumit
de cuvintele acestea și din cuget își alungă
bănuiala; în seraiul șahului se hotărî
să se ducă și pe gazdă vestea bună-o bucură.
Șahul l-așeză pe tronu-i, rob, nainte-i se plecă.
Strânse apoi din cetate și din oaste pe cei capi,
și-i goni din ochi pe dușmani. Porunci la bucătari
să aducă și să-ntindă masă pentru luptători,
și spre-a-l îmblânzi pe Rostam, așeză, jur-împrejur,
printre cântăreți, și idoli din Tharaz cu negri ochi
și obraji de roșii roze, care te făceau să uiți
și de vinuri și de muzici și de vesele cântări.
Când de aburii beției Rostam fu învăluit
vru să meargă la culcare, dornic de-a se mistui
de la praznic. De îndată șahu-i pregăti un loc
de odihnă și somn dulce, precum i se cuvenea,
mosc pe pat împrăștiindu-i și balsam de trandafiri.
Cronica Șahilor