Când o geană de lumină străluci în Răsărit,
destrămând a nopții beznă, Manucehr din oastea sa
spre dușman dădu năvală într-o platoșă de-oțel,
chivără din Rum și spadă. Toată oastea-i izbucni
într-un strigăt, și oștenii suliți înălțară-n nori,
toți cu ochii de mânie plini și încruntate frunți;
toți subt pași înfășurară fața negrului pământ,
ca pe un covor de pulberi. Șahul împărți dibaci
stânga, dreapta și mijlocul și-aripile oastei lui.
O corabie-n furtună îți părea Pământul tot
gata-n valuri să se-afunde. Șahul porunci atunci
trimbițași să trimbițeze pe spinări de elefanți —
tremura țărina-asemeni valurilor de pe Nil!
Elefanților, nainte, merseră cei tâmpinari
care te-asurzeau, mai aprigi decât leii-ntăritați.
Ai fi zis, de-atîtea surle, tobe, trimbițe sunînd —
că e praznic și petreceri. Oștile, precum doi munți,
se întreciocniră-n zdruncin, pâlc cu pâlc, din două părți.
și câmpia într-o mare-nsângerată se schimbă;
ai fi zis că neagra față a pământului roși
de lalele sângerânde. Elefanții de război
tălpile își scufundară-n sânge pînă la genunchi,
și păreau coloane roșii dăltuite din mărgean.
Vitejia fu de partea tânărului Manucehr,
pentru care uriașa lumii inimă bătea
plină de-o iubire mare. Bătălia se-nteți
până Noaptea-și săltă fruntea peste Soarele învins..
Lumea vecinic se preschimbă, nu-i aceeași niciodat’:
când e dulce precum mierea, când amară de venin.
Tur și Salm turbară-n inimi; hotărâră mai dibaci
să se-arate; și când ziua-n locul nopții se ivi,
nimeni nu porni la luptă, căci vitejii amândoi
hotărîți erau s-adaste, braț pe braț strângând la piept.
Cronica Șahilor
Sensul versurilor
Piesa descrie o bătălie epică condusă de Manucehr împotriva lui Tur. Scenele violente și eroice alternează cu reflecții asupra naturii schimbătoare a lumii.