Firdousi – 61 Fereidun. Șahia Lui a Durat Cinci Sute de Ani

Fereidun își încercă feciorii.
Fereidun prinzând de veste că tustrei feciorii-i vin,
se și puse în mișcare; vru să-i cerce de-au curaj,
să-și alunge îndoiala. În balaur s-a schimbat,
de ziceai că nu-i în stare să-l înfrunte nici un leu;
el răcni, și cu pornire iute spumegând cumplit,
revărsă pe gură flăcări; când feciorii lui tustrei
și-i văzu mai de aproape prin colb mare înotând,
ca trei munți de întuneric, pulberea o răscoli
prin turbatele lui zbateri, și prin urlete prelungi
lumea o umplu de vuiet; și se năpusti întâi
la cel mare, rang de seamă, diadem purtând pe cap.
Prințul zise: „Înțeleptul și prevăzătorul om
nu dă piept chiar cu balauri!” El se înturnă pe loc
și fugi de matahală; taică-său cătă atunci
la ceilalți. Când mijlociul îl văzu, din spate-și luă
arcul și-ncordîndu-l, zise: „Nevoit de ești să lupți
ce-are-a face de-i leu groaznic sau vrun cavaler viteaz?”
Dar’ mezinul când ajunse lângă ei și când zări
gădina, un răcnet scoase și într-astfel glăsui:
„Piei din ochii noștri! Nu poți, crocodil cu trup solzos,
să stai leilor în cale! Dacă vei fi auzit
despre Fereidun o vorbă, te păzește ca nicicând
să nu te mai porți asemeni, căci suntem feciorii săi,
câteșitrei armați cu suliți, și la luptă nenfricați!
Părăsește-această cale care nu-i a bine, nu-i,
sau cununa dușmăniei ți-o voi îndesa pe cap!”
Preamăritul lor părinte, când văzu și auzi,
firea tuturor ghicind-o, ca-n pământ se mistui.
Se ivi, schimbat în tată, cu alaiu-i cuvenit,
tâmpine duruitoare și-elefanții nemblinziți
și în mână buzduganul ghintuit cu cap-de-bou.
Dinapoia lui mai-marii oastei se ținură drepți,
lumea parcă înflorise sub privirea lui de șah.
Când măriții prinți veniră dinaintea lui, pe jos
alergară sărutându-i urma tălpilor în colb,
buimăciti și de timbale și de elefanți răgind.
Tatăl le întinse mâna și pe rând îi mângâie,
dăruindu-i fiecărui cinstea ce și-o merita.
Când se-ntoarse în seraiul strălucit, el se rugă
Domnului în taină mare, laude-aducând prelungi
Ziditorului, și-n sinea-i își șopti că bună, rea,
soarta vine de la Domnul; și chemă cei trei feciori
îmbiindu-i să se-așeze pe strălucitorul tron,
și le zise: „Cel balaur groaznic care-amenința
lumea-n suflu-i s-o cuprindă, fost-am însumi eu și-am vrut
să cunosc tăria voastră; cunoscând-o, am pierit
bucurându-mă în taină. Vreau acuma să vă dau
nume mândre cuvenite unor oameni chibzuiți.
Tu, cel mare, să porți nume Salm (fie ca orice dor
să ți se-mplinească-n lume!) pentru că ai căutat
teafăr să te scapi din ghiara crâncenului crocodil,
și te-ai dat din cale-n lături; cine nu dă înapoi
când dă ochi cu elefantul sau cu leul sângeros,
spuneți-i că mai degrabă e nebun decât viteaz.
Cel de-al doilea-arătându-și încă de la început
vitejia și curajul decât focul mai aprins,
Tur numi-l-voi, leul vajnic și pe care-un elefant
spumegând nu-l va învinge; pentru cel ce-o sta în tron
i se cere-ntâi virtutea de-a fi om cutezător,
altfel n-o purta coroană când lipsit e de curaj.
Cel mezin, cu ochii-n patru și viteaz e priceput
să dea zor și să-ntârzie; între foc și-ntre pământ
și-a ales la mijloc locul, ca un bun sfătuitor;
pe cât de viteaz, se-arată îndrăzneț și grijuliu,
lumea trebuie ca fală să i-o-nalțe-n preamăriri.
Iradj este demnu-i nume; fie-i singurul lui gând
a puterii poartă, fiindcă firea blândă-și dovedi
mai întâi, dar și-ndrăzneala-n ceasul de primejdie.
Și-acum vreau cu bucurie buzele-mi să le deschid
pentru a le da un nume fiicelor Arabiei
cu îmbujorate fete de pari”. Și-apoi numi
pe-a lui Salm femeie mândră, Arzui, pe a lui Tur,
Mah Azadeh Khui, și pe-a lui Iradj o numi Sahi
cu picioare norocoase, ei, strălucitoarea stea
Suhall, în frumusețe, biată slujitoare-i e.
Ăpoi Fereidun aduse zodiacul semnelor
rotitoare-n hău, din care zodierii ne prezic;
puse cartea dinainte-i și ceti pentru feciori
semnele zodiacale; și găsi că fiul Salm
n-are-n horoscop planetă alta decât Jupiter
drept în semnul de lumină al Săgetătorului.
Trecu și la horoscopul lui Tur, fiul cel măreț,
și-l găsi sub mândrul Soare drept în semnul Leului,
prevestindu-i vitejie. Aruncându-și, în sfârșit,
ochii și pe horoscopul norocosului Iradj,
îl văzu sub schimbătoarea Lună-n semnul Scorpiei.
Zodia-asta veninoasă arătă că i-a urzit
doar nenorociri și lupte lui Iradj, mezinul fiu.
Șahul se mâhni de-aceea și amar din piept oftă.
El văzu că doar urgie Ceru-aduce lui Iradj
și de loc nu se apleacă peste el mai drăgăstos,
și că gândurile sale, -asupra-acestui fiu ce-n piept
are-un cuget de lumină, doar răuvoitoare-i sunt.