Binecuvântat fie același soare al altor ținuturi,
care mă înfrățește cu toți oamenii,
când toți, măcar o clipă, îl privesc ca mine,
și-n pura clipa aceea
neprihănită, simțitoare, ei redevin – înlăcrimați
de un suspin abia simțit –
omul adevărat de la-nceputuri
care privea un Răsărit și nu se prosterna.
Iar asta-i natural; mai natural
decât să te închini aurului, Domnului,
artei, moralei…
Sensul versurilor
Piesa celebrează conexiunea umanității prin contemplarea naturii, în special a soarelui. Sugerează o revenire la o stare naturală și autentică, eliberată de idolatria valorilor materiale sau dogmatice.