Printre crengile
nehotărâte
trecea o fecioară;
era viața.
Printre crengile
nehotărâte.
C-o oglinjoară
reflecta ziua, –
o sclipire
a frunții ei limpezi.
Printre crengile
nehotărâte.
Peste întunecimi
mergea pierdută
rouă plângând,
prizonieră a timpului.
Printre crengile
nehotărâte.
Sensul versurilor
Piesa descrie o fecioară pierdută în timp și spațiu, captivă a propriei existențe. Natura o înconjoară, dar nu o eliberează, ci doar accentuează sentimentul de melancolie și pierdere.