Federico Garcia Lorca – Poemul Solea 1

Pământ uscat,
pământ liniștit,
de nopți
fără sfârșit.
(Vântul în măsliniș,
vântul în sierra).
Pământ bătrân
al candelei
și al durerii.
Pământ
al cisternelor adânci.
Pământ
al săgeților
și-al morților oarbe.
(Vântul pe drumuri.
Adiere sub plopi.)

Sensul versurilor

Piesa descrie un peisaj arid și tăcut, asociat cu durere și moarte. Imaginile evoca un sentiment de melancolie și resemnare în fața unui destin implacabil.

Lasă un comentariu