Îmi scot capul
pe fereastră și văd
cum vrea să mi-l reteze
cuțitul vântului.
În ghilotina-aceasta
de nevăzut, mi-am pus
eu capul fără ochi
al dorințelor mele.
Parfumul de lămâie
imensa clipă umple
pe când se schimbă-n floare
de crep de doliu vântul.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema morții și a dorințelor reprimate, folosind vântul ca un simbol al unei forțe distructive. Naratorul își oferă simbolic capul dorințelor într-o ghilotină invizibilă, sugerând o acceptare a inevitabilului.