Înserarea cântă
o berceuse portocalelor.
Surioara mea cântă:
Pământu-i o portocală.
Spune luna plângând:
Vreau să fiu o portocală.
Nu poți fi, fata mea,
chiar de te-ai face trandafirie.
Nici măcar lămâioară.
Ce păcat!
Sensul versurilor
Piesa explorează dorința lunii de a se transforma într-o portocală, simbol al pământului și al concretului, dar se confruntă cu imposibilitatea acestei transformări. Exprimă o melancolie legată de aspirații neîmplinite și de acceptarea limitărilor.