Federico Garcia Lorca – Capriciu

În spatele fiecărei oglinzi
e o stea moartă
și un curcubeu copil
care doarme.
În spatele fiecărei oglinzi
este o liniște veșnică
și-un cuib de tăceri
care nu au zburat.
Mumia izvorului
este oglinda; se-nchide
ca scoica de lumină
peste noapte.
Oglinda este maica rouă
cartea care disecă
amurguri, ecoul încarnat.

Sensul versurilor

Piesa explorează ideea de oglindă ca un portal către trecut și către emoții adânci. Oglinda reflectă nu doar imaginea, ci și tăcerile, amintirile și efemeritatea vieții.

Lasă un comentariu