Pădurare,
umbra-mi retează.
De chinul de-a mă vedea
fără roade, mă liberează.
De ce între oglinzi mă născui?
Ziua îmi dă târcoale.
Și noaptea mă copiază
cu toate stelele sale.
Fără să mă văd vreau să fiu.
Furnicile și păpădiile
vor visa că sunt păsările
și frunzișul meu viu.
Pădurare,
umbra-mi retează.
De chinul de-a mă vedea
fără roade, mă liberează.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de eliberare de o existență percepută ca fiind sterilă și lipsită de sens. Portocalul uscat simbolizează o stare de stagnare, iar dorința de a fi retezat sugerează o căutare a transformării și a unei noi identități, dincolo de limitările impuse de realitate.