Moartea nu te privea.
Și câinii tăi muriseră, chiar și
medical de nebuni zis unchiul cel dement,
și mama ta cu-a ei „specialitate”
de-orez cu broaște, triumf milanez,
și tatăl tău ce dintr-o mini-efigie
de pe perete mă supraveghează zi și noapte.
Însă cu toate acestea moartea nu te privea.
La funeralii trebuia să merg eu,
ascuns într-un taxi, rămas deoparte
ca să evit lacrimi și-ncurcături. Și nici
că îți păsa de viață și-ale ei bâlciuri
de deșărtăciuni și lăcomie, și cu-atât mai puțin
de cangrena universală ce-i transformă
în lupi pe oameni.
O tabula rasa; de nu s-ar fi-ntâmplat
că era un punct, mie de ne-nțeles,
și-acest punct te privea.
Sensul versurilor
Piesa evocă moartea unei persoane, Xenia, și indiferența ei față de viață și problemele lumești. Naratorul observă că moartea nu părea să o afecteze, în ciuda pierderilor suferite și a degradării umane din jur.