Unii poeți au vrut
practicând exercițiile respiratorii
ale unei înțelepciuni indiene multimilenare
să-și procure o stare de viață-moarte
care ar părea repetiția generală
a ceea ce va fi cu noi când va cădea cortina.
Repetiția generală e parodia
întregului spectacol de va trebui
să vedem vreunul înainte să dispărem
în cel mai profund nimic. Numai de nu cumva
ideile de tot și nimic, de eu și non-eu
nu sunt decât bagaje bune de aruncat
(dar fără nicio urgență!) când va fi posibil
(de dorit niciodată) să renunțăm la ele.
Totuși să aducem omagiu noilor Guru
chiar dacă de viitor ne separă
un fir care e un abis și nu vrem
să se subțieze caierul prea mult…
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra naturii efemere a existenței și a iluziilor pe care ni le creăm. Sugerează că ideile noastre despre lume ar putea fi doar bagaje de care trebuie să ne debarasăm pentru a înțelege realitatea.