Nu mă mai aplec
peste parapet
să văd dacă sosește
diligența cu cai
ce duce școlarii la Barnabiți.
Apoi porțiuni întinse de viață
apar cam șterse
prost mi se pare acela care crede
că viața nu suferă-ntreruperi
nu e vorba de moarte și-nvieri
ci de lungi coborâri în Infern unde fierbe
ceva ce n-a ajuns la punctul de ruptură
dar ar fi moartea, aceasta, pe care o detestăm
așa ne mulțumim cu-un dat în clocot
care e ca un tunet depărtat
ceva ce se întâmplă-n Univers
o căutare de sine
a unui sens pentru a reîncepe
și noi stând la remorcă, rămășițe
care apoi se-aruncă
sau cade fiecare de la sine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o introspecție asupra vieții și a morții, o căutare a sensului într-un univers vast și uneori copleșitor. Vorbitorul reflectă asupra stagnării și a sentimentului de a fi o rămășiță, căutând un nou început.