Versuri corectate și adnotate
Te-asigur, nulitatea-i un dar pe-această lume.La ce bun glorie, profunde cunoştinţe,Talent şi dor imens de libertateCând nu prea ştim ce-i de făcut cu ele?Noi, fii ai nordului, ca plantele-i suntem,O zi-nflorim şi repede pălim..Ca astrul iernii pe un cer de plumbLa fel ni-i mohorâtă viaţa. Şi la felDe scurtă-i monotona ei poveste.Şi patria ne pare … Citește mai mult
Buza cum de vânt ți-i arsă și de soare,câmp mă simt, pe care să-l săruți;umbră ți-am căzut, ca lutul, la picioare –trec pe miriști nouri neștiuți.Umeri cu lumină rară de dumbravă,iar vă plouă zeci de dimineți;culmile în hău te chiuie și-n slavă –chiotul sălbaticei vieți.Totuși, depărtări ai dat; singurătateabate-n frunzele cu gust amar;drumurile se desnoadă-n … Citește mai mult
Nu mă mai aplecpeste parapetsă văd dacă soseștediligența cu caice duce școlarii la Barnabiți.Apoi porțiuni întinse de viațăapar cam șterseprost mi se pare acela care credecă viața nu suferă-ntreruperinu e vorba de moarte și-nvierici de lungi coborâri în Infern unde fierbeceva ce n-a ajuns la punctul de rupturădar ar fi moartea, aceasta, pe care o … Citește mai mult
Albastru sunt, în ferma cenușie,Și, pentru asta, bun de abator.În cușcă de metal ținut, vai mie,Nu-s împăcat că trebuie să mor.M-aș jupui de viu, să scap de-aceastăNoblețe grea. Aș năpârli pe loc.Dar albăstriul meu, ca o năpastăTriumfă-n blana mea fără noroc.Năpraznic urlu și mă iau la trântăCu cerul, trâmbițând spre stele reci,Ca să implor ori … Citește mai mult
Monologule pentru fiecare cevorbește pentru fiecarece ascultă,tac.Sunt inexistenterazele paraleledin gurilece dau un semn călătoriei,semnalizândhipodroame fără țelpentru semnulpoemului căzutdin gura ta,din gura mea,strigândfără voce. Se întâlnescsoliile,se-mpleticesc,fiecare vorbește pentru fiecare,filtrate,cuvintele fără tonse transformăîn cuvânt.Fiecare audegreaua loviturăa propriului cuvântce se reîntoarcedin stratosferă,o briză de aerîn briză de aer.La fel a auzit și Hölderlinneadunatele sale cuvintezburând mai departefără întoarcere.
Sub înveliș, ca într-un hău,Stările sufletului se resimt deja,Se desfac, delirând de nestemate:Stingheresc iarna în somnul ei,Un motiv de a fiPentru scurtul Februarie, și lunatic,Într-ascuns, nu mai e așa sordid;Ca peste un dezastru biblicCortina pare să se ridiceDe-a lungul unui țărm, ce din clipa aceeaScotocește după oameni:Din când în când, în bruște iviriSe succed turnurile;Din … Citește mai mult
Poeților, poeților, ne-am pusToate măștile;Dar omul nu e decât propria sa persoană.Din atroce nerăbdareÎn golul acesta ce prin naturăÎn fiece an cade în FebruariePrin almanahuri fixându-se ca soroc:Zâna CandelelorCu din nou ivitul din penumbrăFiravul tremur de flăcăruiDin ardoareaUnui pic de ceară neîncepută,Și ziua, după două-trei săptămâniA lui Pulbere ești și în pulbere te vei întoarce;În … Citește mai mult
Afară se aude un lipăit de picioareAmestecat cu țipăt și grohăitDe porci ce, târâți la sacrificat, se sacrifică,Deschizând Carnavalul de mâine,Și în vântul nemișcat încă ninge.Lăsate în urmă, trei biserici minusculePe versant înșirate,Cu acoperișuri roșii de țiglăCasele mai noiȘi,Acoperite cu tablă,Cele mai vechi aproape invizibileÎn confuzia zorilor,Se traversează pădurea aromatăDin VizzanovaDe la ferestre nu deslușeștiLaricii, … Citește mai mult
Te-ntinzi în cadă gol, nevinovat,Te supără că-ți intră-n ochi săpun;Te observi în amănunt, ești un bărbatCu toate cele câte îl compun.Au fetele dreptate pe deplinSă creadă – cât mai au sfială –Că și-n cămașă sexul masculinabia-l poți suporta, dar mite-n pielea goală.Din fericire, stă în mâna lorS-acopere ce nu ar vrea să vadăAtât de tinere … Citește mai mult
Am atâta credință în tineîncât va dura(este prostia pe care ți-am spus-o într-o zi)până ce un fulger de dincolo de lume va distrugeaceastă grămadă de resturi unde trăim.Ne vom găsi atunci în nu știu ce punctdacă are vreun sens să spui punct unde nu este spațiupentru a discuta vreun vers controversatal divinului poem.Știu că dincolo … Citește mai mult