Foarfece, nu tăia chipul ei,
unic în memoria ce se destramă,
nu face din făptura-i în ascultare
ceața mea veșnică.
Coboară frigul… dure lovituri
taie vârfurile. Și salcâmul rănit
scutură carapacea greierului
în prima zloată de noiembrie.
Sensul versurilor
Piesa evocă o memorie prețioasă pe cale de dispariție, implorând să nu fie distrusă. Folosește imagini ale naturii pentru a accentua sentimentul de pierdere și fragilitate.