N-are umbre de zbor negrul de fum
al oglinzii. (Și din al tău nici urmă).
Buretele-a trecut pe ea de-acum
din cerc de aur semnele le scurmă.
Pietrele tale sau coralii și puterea
ce te răpește le căutam; dar fug
de zei, ace nu se-ntrupează, vrerea’
n lumina-ți orbitoare o distrug.
Elitre zumzăie, măcelul zumzăie,
care de două vieți nu ține seamă.
Se-ntorc în ramă noile meduze
ale serii. Amprenta ce ți-e geamănă
de jos veni-va: în lobii unde palide
mâini, răsturnate, ocrotesc coralii.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de frumusețe efemeră și căutarea sensului în lucrurile pierdute. Vorbește despre reflectarea în oglindă și puterea ascunsă în obiecte prețioase, dar și despre fragilitatea acestora.