Moartea nu te privea.
Chiar câinii tăi muriseră, și medicul
de nebuni poreclit unchiul dement,
și mama ta, și „specialitatea” ei
de broaște cu orez, triumf al locului,
și tatăl tău care dintr-o mini-efigie
mă veghea zi și noapte din perete.
Totuși moartea nu te privea.
La funeralii trebuia să merg,
ascuns într-o mașină, să rămân departe
de lacrimi și importunare. Nu-ți mai păsa
de viață, de iarmarocul ei de vanități
și lăcomii, mai puțin încă
de-mpresurarea unanimă a cangrenei
ce schimbă oamenii în lupi.
Tabula rasa: dacă n-ar fi existat
în urmă acel punct, mi-e de neînțeles,
și-acel punct te privea.
Sensul versurilor
Poezia evocă moartea unei persoane dragi, Xenia, și amintirile asociate cu aceasta. Vorbitorul reflectă asupra inevitabilității morții și asupra indiferenței acesteia față de viața și suferințele omenești, subliniind în același timp un punct misterios care o privea pe Xenia.