Mi-am odihnit drumul
lângă umărul tremurat al izvorului.
Apele s-au tulburat,
m-au cuprins.
Vino cu mine
până-n marea cea mare,
lasă-mă
în răcoarea pădurii,
spaime de mare
mă îngheață.
Valurile cresc,
mâna mea tremură.
Iată-mă-n marea cea mare,
drumul este lung.
Catargul uscat,
numai inima bradului
din care l-am rupt
mai e vie.
Sensul versurilor
The song speaks of a journey, both physical and emotional, where the speaker finds solace in nature while grappling with feelings of fear and vulnerability. The only remaining piece of life and vitality is the heart of the fir tree from which the mast was made, symbolizing resilience in the face of adversity.