Eugenia Miulescu – Inima Bradului
Mi-am odihnit drumullângă umărul tremurat al izvorului.Apele s-au tulburat,m-au cuprins.Vino cu minepână-n marea cea mare,lasă-măîn răcoarea pădurii,spaime de maremă îngheață.Valurile cresc,mâna mea tremură.Iată-mă-n marea cea mare,drumul este lung.Catargul uscat,numai inima braduluidin care l-am ruptmai e vie.