Versuri corectate și adnotate
Sunt mai aproape de moarte acumNemărginirea ei o simt cum mă strânge.Ochiul ei roșu de poftăMă roagă.Vreau s-o amânPrecum am amânat să citesc o carte,Să scriu o scrisoare,Să merg la poalele munteluiȘi să nu-l urc, cum niciodatăNu l-am urcat,S-arunc din palma străinului orbDaruri de liberă trecere.Ori să-mi alung toate aceste neîmpliniriDe ultimă orăCa să pot … Citește mai mult
Lui Liviu și Alexandra.Doamne, ia-mi putereaȘi credința.Lasă-mă să mor ca un păgân.Ia-mi și ziuaCe urmează nopțiiȘi speranța căTe voi vedea.Șterge-mi urmaCe-am lăsat-o-n urmăȘi le dă, te rog, o, Doamne,Lor,Celor ce cu bună științăTrup din trupul meuI-am zămislit.Doamne, dă-mi iubireaCe i-ai dat-oBunului și răbdătoruluiTău Iov.
M-am îmbolnăvitDe patima zboruluiŞi am întrebatLa dreapta şi la stângaCe-aş putea faceSă mă vindec.În dreaptaM-am lovit de un copacDesfrunzitMutSub lumina lumii.În stângaNu aveam decât o aripă-albastrăPlânsă de singurătate.Cum să mă vindecDacă toate întrebărileDorSi răspunsurile sunt cântate de vânt?În dreapta lipseşteAripa desăvârşiriiNu poate creşteDecât într-o îmbrăţişareDe înger.Vindecă-mă, scapă-mă,Înverzeşte pomul uscatIa-mă în patria zboruluiDimineţilor taleFără soare şi … Citește mai mult
Dacă sufletul tăuTrece peste casa meaFără să tresarăDacă sufletul tăuA uitat diminețile noastreDacă sufletul tăuNu aude strigătulVorbește în șoaptăVântului și ploiiLuminii și întunericuluiDespre ce vreiVoi auziȘi voi muri încetFără să-ți tulburAlunecareaPeste casa mea.
Mi-am odihnit drumullângă umărul tremurat al izvorului.Apele s-au tulburat,m-au cuprins.Vino cu minepână-n marea cea mare,lasă-măîn răcoarea pădurii,spaime de maremă îngheață.Valurile cresc,mâna mea tremură.Iată-mă-n marea cea mare,drumul este lung.Catargul uscat,numai inima braduluidin care l-am ruptmai e vie.
Vine o vremeCând vom plătiPentru fiecare iluzie,Când eu și cu tine vom fi izgonițiCa niște ființe pe care nu mai vrei să le știiPrin deșertul încinsAl nimicului.Vom fi legați la ochi –Și ne vom căuta unii pe alțiiȘi ne vom sili să spunemCă ne vedemAlergând cu picioarele goaleÎn palate de marmoră –Nu se știeCine pe … Citește mai mult
Se zbate-n zaleVeacul de oțelȘi e spoit cu sângeȘi orgolii.În fiecare ziSe-adună o lumeCu rânjetul fixatÎn colțul gurii.Se cântă marșuri triumfaleȘi se emit păreri de răuPentru o ziCare-a trecut cu grabăSau pentru o grădinăRămasă fără flori.
Iată,Eu eram glasul celuiCe-a strigat în fântână.Numele tău l-am cititPrintre pietre.Dincolo de marginea zăriiEste o valeCu turme de oi.Lasă-ți urciorul căuș pentru apăÎn semn de aduceri-aminte.Vino,Și casă cioplită vom face.De viațăOdăile multe-n luminăVor râde.
De vrei să fii tu cel dintâi alesulPrivește-mă și strigă-mă pe nume –Lumină-n lumină, vânt, nevântÎți voi răspunde ca o apă linăCare-n adâncuri zbate și ciopleșteDin valuri nevăzute sfânta cină.
Singură am vrutSă port lanțul robiei.Roagă-mă deciSă mă întorc înapoiDe unde-am plecat fără tine.Pentru tot ce-a fost libertateMai pune un cerc, o verigă,Încă un cerc, o verigă,Încă un cerc și încă o bună verigă.Totu-i nimic fără tineȘi nimicul mă pierde.