Și, totuși, arta,
Ciripitoarea, Muta, Surda, Neimportanta,
Cea-care-nu grăiește, dar spune,
– fără hidre, fără hidrați,
fără azotați, fără urați,
fără urlați, fără săltați,
fără laboratoare,
fără urinoare, fără milioane și miliarde
și mii de miliarde,
fără batalioane de miraculoși investigatori,
fără rude,
fără eprubete – liane – ude,
fără electrolize, fără crize,
fără Parthenonuri de cunoștințe stupide,
fără scânteietoare parbrize,
fără piramide colosale de ridicat
în patru mii de ani,
fără guzgani,
fără prăpădiți și fără poze,.
Artă,
în mîna pală cu trei roze..
Sensul versurilor
Poezia explorează esența artei, contrastând-o cu elementele materiale și superficiale ale societății moderne. Arta este prezentată ca o forță subtilă, dar puternică, capabilă să transcende limitările și corupția lumii.