Versuri corectate și adnotate
Și am ceea ce nu am vrutși nu aș fi visattot ceea ce n-aș fi doritnici unui om.fiți veseli și nu încercațisă înțelegețide vreți n-aveți decâtsă spuneți că-s hermetic.că m-am închis în harfa unor gratiiivite chiar din mine și pe carele zgudui fără să se-audă.nemaiavând nimic ce spunespun că e bine.
Lacrimile mele curg dintr-un izvorascuns adânc în nemișcarea ta.Ele se rostogolesc, nu se numără,nu se privesc unele pe altele.Desculțe și oarbe se ciocnesc între ele,dar, uneori, încremenesciscând un luminiș: când tu apariși vii spre mine surâzând prin lacrimi.
Am învățat de la apăcum să nu curgAm învățat de la plugcum să nu arȘi de la viațăcum să dispar
Soarta.Era atât de crăcănatăîncât Caligula pe caltrecea cu-ntreaga lui armatăsub ea în marșu-i triumfal.Era femeie? vrăjitoare?Din toate, poate, câte-un pic.Și o privire călătoare –și fruntea ei era un dric.-Eugen Jebeleanu -ARMA SECRETĂ-1980
Să nu te bucuri, nu, prea multde viață, de acest tumultcare te face să-ți închipuică nu-i tot una cu nisipu-isă nu-ți închipui… Căci așa e:ea face dintr-o vâlvătaiecenușă; din cenușă – vântși din ce-i vânt face-o odaiefără pereți, fără cuvânt.
Îmi spuse : « Nu poți să știi când vine…de ce nu faci puțină ordine?Nu poți să știi când te găseștepoate e-n tine, poți știi…Nu poți să știi cum arată…Și dacă e o pasăre, care înoată fără s-o veziprin aer și trece chiar prin tineși nu are nimic înfricoșător, ci doar un răcnetla sfârșit, cândcei … Citește mai mult
Tatăl nostru care ești în ceruriCoboară, dacă ești, pe pământȘi oprește viforul morțiiȘi fă din căști pălăriiȘi mângâie fețele morțilorPăstrându-i în viață pe viiȘi stai printre noi de ne ești tată,Din sângele scurs făcând vinȘi fă din oricare armatăAlaiuri civile.Amin.
Ea se gândește numai la eași el se gândește numai la elși eu mă gândesc numai la mineși totul se-nvârte în jurulunui inelce ne cuprinde pe fiecare-n parteși asta e Viațași asta e Celce spune că Umanitateanu e o fiarăci este un miel.
Cât aș mai vrea să fiu din nou copilsă nu pot scrie nici măcar un rând,să nu pot spune O și U și A,să nu doresc nimic, să urc pe-un ram,să prind găini de vânt să le aclamși ele să se înalțe, să mă suiîn Lună și să-mpart la toți gutui…
Toamnă și frunze de aur..frunze picândpe două case de fier,pe două case de banice cresc ne-ncetat.(„Creșteți, oh, creștețipână la cerfermecătoarelor! ”„Stelele-au zimți..ce scăpărătoare monede fără stăpân! ”)Sună văzduhul întreg tulburat:– Le va-ngropa și pe ele-n tezaur!(Taci! Nu te privește!Unde-s contabilii? Uite, începe să plouă..)Și cade o ploaiepe una din case,duruie-o ploaie de oase,de cranii, de … Citește mai mult