Să nu te bucuri, nu, prea mult
de viață, de acest tumult
care te face să-ți închipui
că nu-i tot una cu nisipu-i
să nu-ți închipui… Căci așa e:
ea face dintr-o vâlvătaie
cenușă; din cenușă – vânt
și din ce-i vânt face-o odaie
fără pereți, fără cuvânt.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre efemeritatea vieții și cum bucuriile sunt trecătoare. Totul se reduce la cenușă și vânt, într-un final ajungând la un loc gol, fără cuvinte.