Gândirea se teme al naibii de altă gândire
și-ar vrea s-o arunce (mai plastic!) peste pervaz.
Îi cam încurcă independența,
proțăpită cumva în peisaju-i
ca un macaz.
Stau pe rărunchi. Meditez inocent.
Mă doare-n cot, vasăzică.
Lumea din mine n-are soroc –
prefixul,
adică.
Sensul versurilor
Piesa explorează conflictul intern și teama de influența altor idei asupra propriei independențe. Naratorul meditează asupra acestui conflict, exprimând o detașare aparentă, dar subliniind complexitatea lumii interioare.