Eugen Cioclea – Gândirea
Gândirea se teme al naibii de altă gândireși-ar vrea s-o arunce (mai plastic!) peste pervaz.Îi cam încurcă independența,proțăpită cumva în peisaju-ica un macaz.Stau pe rărunchi. Meditez inocent.Mă doare-n cot, vasăzică.Lumea din mine n-are soroc –prefixul,adică.