Un păsărel pe-alee
Venea și-am zărit
C-a rupt un vierme-n două
Și crud l-a înghițit.
Apoi bău din roua
Ce iarba o uda –
La zid s-a dat deoparte
Când un gândac trecea –.
Cu ochii mici și ageri
Privea grăbit în jur –
Păreau niște mărgele –
Și-avea cap de velur.
Cu grijă, miez de pâine
I-am aruncat de sus,
El s-a înfoiat în pene
Ce-acasă blând l-au dus –.
Ca vâslele ce-oceanul
Îl taie doar puțin –
Și fluturi la amiază
Păreau că înoată lin.
Sensul versurilor
Piesa descrie o întâlnire scurtă cu o pasăre, surprinzând momente din viața ei, de la hrănire la interacțiunea cu mediul. Observatorul oferă o bucată de pâine, iar pasărea se retrage, lăsând o impresie delicată și efemeră.