Un musafir pe pământul-ngrășat –
Ce influențează florile –
Până ce stau drepte ca busturi –
Și elegante – ca sticla –.
Numai noaptea în vizită vine
Și cât nu e soare –
Le-amețește c-un interviu –
Le mângâie – și-apoi dispare –.
Dar pe cine atinge cu mâna lui
Și pe unde el a călcat –
Și-orice gură a sărutat-o –
E parcă n-a fost niciodat’ –.
Sensul versurilor
Piesa descrie vizita efemeră a unui musafir misterios, posibil o personificare a morții sau a timpului, care influențează și transformă lumea din jur, lăsând în urmă un sentiment de pierdere și uitare. Totul revine la starea inițială, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.