Există o Zonă ai cărei Ani
Nu-i Solstițiu ce să-i despartă –
A cărui Soare zidește veșnice-Amiezi
Și perfecte-Anotimpuri așteaptă –.
A cărui Vară trece în Vară mereu
Și-s Veacuri de Iunie și
Încetează Veacuri de August și
Conștiința e – Miez de Zi.
Sensul versurilor
Piesa descrie un loc atemporal, unde vara este eternă și conștiința atinge un punct culminant. Este o meditație asupra eternității și a ciclurilor nesfârșite ale naturii.