Solstițiu

Simion Felix Martian – Solstițiu

de

Ca-ntr-un tangaj între sordid și castPe un ocean lipsit de echilibru,Ne redresăm doar folosind balastȘi-având Cuvântul vieții drept calibru.Striviți vremelnic între „nu” și „da”,Într-un raport care mereu se schimbă,Lumina-n viață o putem dozaMutând cursorul ce pe ea se plimbă.Spre maxim noapte, sau spre maxim ziMutăm cursorul către un solstițiu,Și ce vom căuta vom și găsiCa … Citește mai mult

Cezar Baltag – Răsfrângere de Solstițiu

de

Așa a fost acum. Din așteptareîn clima fulgerului vei descindecu umbra-n flăcări, inima-n uitareși fagurii-amintirii drept merinde.Deschide-te, convalescentă vale,să treacă de hotarul galben celincinerat de liniștea pe careîn reci extaze o creștea în el.Pleoapa nu mai cade. La amiază,mutându-și cifra zodiei din loc,el traversă cu aripi nemișcateaceastă zi cu abdomen de foc.

Paul Celan – Solstițiu

de

În albastru, noaptea, cui i-a înflorit?Ce vedea-vom oare înspre răsărit?Tufele aprinse cu corole-n focuriArmei îi oferă, iată, iarăși jocuri.Somnul îi fusese slujnicei poruncă,fierul însă-l bate inima-i adâncă.Luna doar privește – fără cap e cine? –Apa cum o scoate sufletul din mine.Astăzi, cu-al meu sânge, lumea ce-am gătitface albă strajă celui nevenit,celui ce din mâini și … Citește mai mult

Emily Dickinson – Există o Zonă ai Cărei Ani

de

Există o Zonă ai cărei AniNu-i Solstițiu ce să-i despartă –A cărui Soare zidește veșnice-AmieziȘi perfecte-Anotimpuri așteaptă –.A cărui Vară trece în Vară mereuȘi-s Veacuri de Iunie șiÎncetează Veacuri de August șiConștiința e – Miez de Zi.

Lucian Blaga – Solstițiul Grădinilor

de

Mirajul unui dulce fructîmbracă-un sâmbure amar,ca să ne cadă într-o zineașteptat în palme – dar.Sorocul creșterii e-n vânt.Copacii iau puteri pe-un andin noaptea elementuluice se-nnoiește năzdrăvan.E ceasul când tinerii șerpicămașa și-o dezbracă-n spini.Comori la rădăcini s-aprind,se spală-n flăcări de rugini.Privind la hora flăcăriiîntâmpinăm solstițiul cald,ce se revarsă peste noide pe tărâmul celălalt.Ne pierdem ca să … Citește mai mult

Nicolae Dabija – Solstițiu

de

Se face ziua tot mai mică,se face noaptea tot mai mareși mor copacii în picioare,și rima ți-i tot mai peltică.Și-ai țipa de disperareși încă-ai tremura de frică:se face ziua tot mai mică,se face noaptea tot mai mare.Un soare înghețat pe zarerăsare apunând în pripă,de-acum nimic nu te mai doareși niciun dor nu mai înspică:se face … Citește mai mult