În pivnița prelungă și cu tavan scăzut,
lângă răsuflătoarea ce dă spre nord, sunt oale
lăsând să se răcească, alb, laptele, agale,
în roșul și rotundul lor pântece de lut.
Le vezi dormind în colțuri de umbră și-ai spune
că se deschid pe ape stătute, nufari,
sau că bucate stau sub capace albe, mari,
păstrate-n umbră, îngeri la cină să adune.
Butoaie pântecoase pe dublu șir dormind,
tăvi mari cu șunculițe și șuncile-aromind,
sau caltaboșii, grașii, cu tenul alb, sfielnic,
și ninse gros cu zahăr stau tarte negre-n grup
stârnind turbate pofte în pântece, în trup.
Doar laptele, în față, stă rece, feciorelnic.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă dintr-o pivniță, unde laptele se răcește în oale de lut. În contrast cu abundența de bucate și arome, laptele rămâne pur și neatins, simbolizând poate o inocență sau o simplitate aparte.