Versuri corectate și adnotate
Înscripție pe o casă nouă.Toate stau la locul lor,stă păianjenul în plasăca-ntr-o lume de mătasă.Nu-l încearcă nici un dordin ocolul lui să iasă.Toate stau la locul lor:piatră, floare și ulcior,vatră și amnar și iască.Asta-i legea tuturor:zări să-și facă din pridvor,să se simtă bine-acasă.
Fructele din tablou sunt un adio.(Pe masă, copiile lor zbârciteagită-n vânt batiste-aromitoare.).Albastru, verde, indigo vor ardeorașele sortite să le-afirme.Amoruri multe vor stârni: o formăimatură sub fardul lor va duce-nispită mateloți miopi de sare,lorzi neutrali, profesori de bucate,copii care vor crede că sunt discuri.(Pe masă, la soroace vechi, pluti-vordin nou batiste dulci – o, imitații,la ora … Citește mai mult
O căprioară sta lângă un copăcelLiniștită și transfigurată, ca în vis.Era la ora unsprezece și două minute.Apoi am trecut pe la patruDimineața din nouȘi animalul sta la fel visând.M-am apropiat în cea mai mare linișteAbia respirând,Dimpotriva vântului, de pom,Și l-am atins cu vârful degetului.Dar.. era de ghips.
Buciumă toamnaAgonic – din fund –Trec păsăreleȘi tainic s-ascund.Țârâie ploaia…Nu-i nimeni pe drum;Pe-afară de staiTe-nabuși de fum.Departe, pe câmp,Cad corbii, domol;Și răgete lungiOrnesc din ocol.Talangile, trist,Tot sună dogi…Și tare-i târziu,Și n-am mai murit…
În pivnița prelungă și cu tavan scăzut,lângă răsuflătoarea ce dă spre nord, sunt oalelăsând să se răcească, alb, laptele, agale,în roșul și rotundul lor pântece de lut.Le vezi dormind în colțuri de umbră și-ai spunecă se deschid pe ape stătute, nufari,sau că bucate stau sub capace albe, mari,păstrate-n umbră, îngeri la cină să adune.Butoaie pântecoase … Citește mai mult
Lin, trandafirul din pahar,lăsând petala lui să cadă,sărută roza de zăpadădin apa cu albastru har.La doi păstori de porțelan,de Saxa: mică și pudrată,Marchiza-Sevres își aratăîn alb disprețul suveran.Și pe un scrin din vremea-n caretrăia și Goethe și Voltaire:în lungi bătăi crepusculare.Străvechiul ornic suna rarprin timpul cu brumat cleștar,vecia ceasului ce moare.
(Holt vidék).Ape-n aburi, nu se leagă,papura atârnă bleagă.În pilotă-i tras înaltul.Tăceri mari trosnesc pe câmpulfulguit.Ceață grasă, unsuroasă,luncă rotundă și joasă.Audibil, doar o barcăse mai clatină pe baltăsingură.Printre ramuri înghețate,vreme aspră codrul naște.Trosnitorul ger își leagăciolănoasa lui mârțoagăla popas.Și-n mijlocul viei prunii.Paie ude-ascund butucii.Subțiri, stau în rânduri parii,buni să sprijine plugariila umblat.Și sălașul – peisajulîi dă … Citește mai mult
Rondelul lucrurilor.Oh! lucrurile cum vorbesc,Și-n pace nu vor să te lase:Bronz, catifea, lemn sau mătase,Prin grai aproape omenesc.Tu le crezi moarte, și trăiescÎmprăștiate-n orice case. –Oh! lucrurile cum vorbesc,Și-n pace nu vor să te lase.Și câte nu-ți mai povestescÎn pustnicia lor retrase:Cu tot ce sufletu-ți uitaseTe-mbie sau te chinuiesc. –Oh! lucrurile cum vorbesc.
Aceleași grele taine pe ziduri cu tăceri,Lumina cade-n pete mai vinete ca ieri.Pe cadre ea așază o pastă grea de clipe,Mai obosită vremea din goluri s-o-nfiripe.Cu salbe lungi de gânduri se împletesc ispite. —Din taina neființii cad gânduri risipite.Trecutul se deschide din tomuri prăfuite,O candelă-și adună luminile sfințite.Pe chipul Preacuratei, de cedru și de aur,Își … Citește mai mult