Versuri corectate și adnotate
Pe-ntinse bălării, la nesfârșitVuiește vântul de noiembrie!Pe bălării, la nesfârșit,Vântu-a venit.Se frânge-n ramuri, se sfâșieDin burg în burg, în vijelie,Vântul vui,Vântul sălbatic de noiembrie!.Fântâni de ferme,Cu scripeți și găleți de fierScrâșnesc,Pe la fântâni de ferme,Găleți și scripeteScrâșnesc, scot țipete,Cu moartea-n jalea lor gemând spre cer.Vântul repede peste râuFoi de mesteceni fără frâu,Vântul sălbatic de noiembrie;Vântul … Citește mai mult
La masă! Ce-ntârzii?Ies șobolanii iară.Slănina e-n feliiPe pâinea de secară.Să stăm alăturațiPe banca scârțâindă,De foc apropiațiCăldura să ne prindă.Ai brațe calde, vii,Și tari cum e frânghia.Din pâine mușcă-ntâi,Să-nfig apoi gingia.Iubesc bogatu-ți trupRotund și gras de slugă,Mă ispitesc, mă rupFormele tale-n fugă.Când sânii legănațiSub ochii mei se plimbă,Gurguii tăi roșcațiÎi simt arzând pe limbă.Mi-i trupul pofticiosȘi … Citește mai mult
Și fost-au doi copii de craiȘi ape-i despărțeau, profunde,Și-un pod de lemn, atât vedeai,Departe, cine știe unde?Și se iubiră.. Ce îndemnVenea din apele afunde?Că era podul vechi de lemn,Departe, cine știe unde.
Porci mari, cu pielea roză şi grasă, cu purcele,Împestriţau livada şi grohăiau sonor;Vârându-se-n gunoaie, prin curţi şi pe ogor,Bălăbăneau lăptoase şi pline ţâţe grele.În bălegarul moale, de soare cald brăzdat,Intrau până la burtă în zeama puturoasă;Adulmecându-şi udul din balega cleioasă,Simţeam fiori cum parcă prin piele îi străbat.Noiembre era luna tăierilor. Prin curţi,Îşi ţâţâiau în ţărnă, … Citește mai mult
În pivnița prelungă și cu tavan scăzut,lângă răsuflătoarea ce dă spre nord, sunt oalelăsând să se răcească, alb, laptele, agale,în roșul și rotundul lor pântece de lut.Le vezi dormind în colțuri de umbră și-ai spunecă se deschid pe ape stătute, nufari,sau că bucate stau sub capace albe, mari,păstrate-n umbră, îngeri la cină să adune.Butoaie pântecoase … Citește mai mult
În zilele când iarna-ngheațăGrădini și burguri, când, prea pline,Mizeriile citadineIes în câmpia fără viață,Ieșiți din minți par cerșetorii.Sfârșiți de noapte îi prind zoriiÎn fundăturile de drum,Cu pâinea înmuiată-n ploaieȘi șapca înnegrită-n fum;Boltitul spate li se-ndoaieȘi plictisiți pornesc la drum.Înspre amiază-și fac siestaÎn șanț pe-a frunzelor covoară,Și-așa-s sătui de traiu-acesta,De mâna-ntinsă ca să ceară,Că seara-n solitare … Citește mai mult