Să fiu amurgul aș vrea,
să aștept sfâșiat la ferestre,
dragostea mea.
Să-ți aprind obrajii cu nebuna-mi pară
și să plec apoi,
când se face seară.
Primește câmpia; e un dar ce-ți fac,
muntele-n omagiu
și codrii ce tac.
Ci vino. Să mergem. Ne-așteaptă
mulțime de regi în genunchi
și florile toate să trecem așteaptă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința profundă de a fi un element al naturii, amurgul, pentru a experimenta intens dragostea și a oferi daruri prețioase persoanei iubite. Este o declarație romantică, plină de metafore și imagini puternice, despre devotament și admirație.