Vad prin ochean malul și colibele.
Dar unde-i marea pe care o blestemau pescuitorii
și uraganul nebun, îmbătat de victorii?
Înecatul a cuprins marea în brațe,
a înfășurat-o în uragan ca-ntr-un șal de mătase
și s-a tot dus sub zodii mai norocoase.
Vad copacul cu ramuri atente, dezmierdătoare
și aud cântind turturele.
Dar unde e noaptea și unde sunt prețioasele stele?
Spânzuratul a luat noaptea pe umeri,
a îndopat buzunarul cu recile juvaeruri
și a tulit-o ca un ogar cu limba scoasă prin ceruri.
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume din care au fost furate elemente esențiale: marea, noaptea și stelele. Aceste pierderi sunt personificate prin figuri tragice (înecatul, spânzuratul), sugerând un sentiment profund de melancolie și pierdere ireversibilă.