Solemn înalț acum inima grea,
Ca și Electra urna ei odat’,
Și-n ochii tăi privind am răsturnat
Cenușa-n fața ta. Și vei vedea
Mormanul de obidă strânsă-n ea
Și cum scântei mai ard înverșunat
În scrumul gri. Și de le-ai fi călcat
Zeflemitor, stingând văpaia rea,
Ce bine ar fi fost. Dar dacă stai
Doar lângă mine și aștepți un vânt
Să ia cenușa.. laurii ce-i ai
Nu te feresc, iubite, pe cuvânt,
Să nu-ți arzi părul cel frumos de crai.
Mai bine pleacă, haide, ia-ți avânt!
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul unei despărțiri. Vorbitorul își exprimă suferința profundă și dezamăgirea față de indiferența celuilalt, sugerând că ar fi preferat o reacție directă decât o așteptare pasivă.