E oare just să dau doar ce pot da?
Şi să te las privind lacrimi căzând,
Cu gust de sare, şi-ani s-auzi oftând
Când eu renunţ la ei, iar gura mea,
Deşi îmi juri iubirea cea mai cea,
Surâde rar? Mă tem şi cred în gând
Că nu e drept. Noi doi nu stăm în rând
Să fim iubiţi; eu ştiu că e aşa,
Că cei ce dau cadouri cum dau eu
Se spune că-s zgârciţi. Povară grea!
Eu purpura nu-ţi spurc cu praful meu,
Nu-mi pun otrava pe oglinda ta,
Nu-ţi dau iubire falsă cu tupeu.
Doar te ador.. dar ce va mai conta..
Sensul versurilor
Piesa exprimă îndoiala și tristețea unui individ care se simte incapabil să ofere iubirea pe care partenerul o merită. El se consideră nedemn și se teme că iubirea lui nu este suficientă, preferând să se sacrifice decât să ofere o iubire falsă.