Te simți atras de săli de bal, firesc,
O, bard ce cânți poeme cu mult har!
Și dansatori picioarele-și rup clar
Când buzele-ți prolifice privesc.
Și-acest zăvor al casei e drăcesc
De nu-l atingi? Și crezi c-ar fi-n zadar
Să picuri cântul tău, involuntar,
La ușa mea, cu note ce vrăjesc?
Tavanul, iată, sigur va cădea,
Și șobolani și bufnițe s-au strâns,
Și-un greier ceartă mandolina ta.
Taci, nu chema ecoul ca răspuns
Că ești mâhnit! C-o voce-n tine vrea
Să plângă, căci tu cânți.. departe dus.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de atracție către frumos și artă, dar și o melancolie profundă și un sentiment de izolare. Poetul se simte atras de lumea artistică, dar în același timp, o voce interioară îl îndeamnă la tristețe și introspecție.