bard

Mihai Eminescu – La Heliade

de

De mi-ar permite-Apolon s-aleg dintre cunune,Ghirlanda n-aș alege-o de flori plăpânde, june,Ci falnica cunună a bardului bătrân;Eu n-aș alege lira vibrândă de iubire,Ci ceea care falnic îmi cântă de mărire,Cu focul albei Veste aprinde al meu sân.Ghirlanda ce se-nsoară cu silfele ușoare,Pe fruntea inspirată, pe fruntea-nspirătoare,De bucle-ncungiurată, blondine, undoind,Plăcută-i a ghirlanda — sublimă însă esteCununa … Citește mai mult

Johann Wolfgang Von Goethe – Bardul

de

La porți, pe pod aud cuvânt,O voce-aud, măiastră!Să sune-n voie mândrul cântSub bolți, în fața noastră!Spre paj chiar regele-a grăit,Rostind, când el sosi grăbit:„Bătrânul vie-ncoace!”.„O nobili, mă voi închina!Prințese, – aleasă lume!Belșug ceresc, stea lângă stea!De faimă-atâta nume!Sub bolți atâtea stemeO, pleoape, dar nu-i vremeUimirea să vă-ncânte!”.Iar bardul ochii și i-a-nchis;Cânt plin se-nstrună-n sală.Semeț stau … Citește mai mult

Jorge Luis Borges – Hilario Ascasubi

de

Cândva a fost o fericire careAzi s-a pierdut. Bărbatul acceptaIubirea și războiul, și luptaCu-aceeași bucurie și-ncordare.Mișei sentimentali, cu viclenie,Mulțimii nu-i luau numele-n deșert.În zorii-aceia, care-acum se pierd,Trăit-a Ascasubi cu mândrieDe luptător și bard care-a cântatPe ne-nfricații gauchos, mărturieA dragostei de țară. Pe vecieI-a nemurit. Și multe a-ncercat:Căutător de aur, corifeu.Pe râul timpului a fost Proteu.

George Coșbuc – Pământul Uitării

de

Acesta-i un cântec de bard ostenit,De bard din pământul uitării.Strămoșii-mi acolo pe stâlpi de granitCu albe portaluri un templu-au clăditDe marmură-n marginea mării.„Să-l aibă nepoții prin veacuri de-acumSpre-a lor și spre-a noastră mărire! ”Dar mută veni nepăsarea pe-un drum,Iar pe-altul stârni-necătoru-i samumAtotucigașa hulire.Azi templu-i ruină; prin curțile luiCulcușuri își caută cerbii,Prin mândrele ganguri scot viezurii … Citește mai mult

Elizabeth Barrett Browning – Sonetul IV

de

Te simți atras de săli de bal, firesc,O, bard ce cânți poeme cu mult har!Și dansatori picioarele-și rup clarCând buzele-ți prolifice privesc.Și-acest zăvor al casei e drăcescDe nu-l atingi? Și crezi c-ar fi-n zadarSă picuri cântul tău, involuntar,La ușa mea, cu note ce vrăjesc?Tavanul, iată, sigur va cădea,Și șobolani și bufnițe s-au strâns,Și-un greier ceartă … Citește mai mult

Ludwig Uhland – Blestemul Bardului

de

A fost odată-n vremuri, departe, un palatCe strălucea-n întinsuri pe-o țară-n lung și-n lat,Jur împrejur grădini, fântâni țâșnind mereuDin gura lor de aur sclipiri de curcubeu.Acolo un mândru rege, victorios, bogat,Stătea pe tronu-i falnic palid și-ngândurat.Gândirea-i era spaimă, ochii-i erau caliciCuvântu-i era sânge iar vorbele lui bici.Doi cântăreți odată veniră la palat,Unul cărunt de plete, … Citește mai mult