O, Inimă, noi suntem diferiți!
Și-avem un alt folos și-un alt destin.
Și-ai noștri îngeri par surprinși puțin
Când se privesc și își ating uimiți
Aripa-n zbor. Tu ești ca cei zăriți
Cu regii împreună la festin,
Și zeci de ochi aprinși la tine vin
În timp ce-ai mei de lacrimi sunt umbriți,
Cât tu cântarea ta o dăruiești.
Însă apoi, văzând că mă frământ,
De ce-n lumină chipul mi-l privești
Când eu stingheră și-obosită cânt
Sub chiparos în noaptea de povești?
În păr am rouă, tu ai mirul sfânt –
În moarte doar poți astea să unești.
Sensul versurilor
Piesa explorează dualitatea dintre inimă și suflet, evidențiind diferențele de destin și trăiri. Se conturează un contrast între bucurie și tristețe, lumină și umbră, sugerând că doar în moarte se pot uni aceste aspecte contradictorii.