Unde nimeni nu întreabă.
Aici, este un timp şi un loc
Unde nimeni nu întreabă
De casa sufletului.
I s-o fi spart un geam, ultimul uragan i-a smuls acoperişul?
Camera de primit oaspeţi
În jilţurile înserării
La rotunda masă
A ducerii în întrebare şi uimiri
Se mai deschide?
Sensul versurilor
Piesa explorează un loc metaforic unde nu există judecată sau întrebări, un refugiu pentru suflet. Versurile sugerează o stare de vulnerabilitate și introspecție, întrebându-se dacă acest spațiu interior mai este primitor.