Peste tot e plin de zăpadă,
Neaua-și arată mantaua sa dalbă.
Renii se plimbă, aleargă-n pădure,
Din pomi zăpada în roiuri se cerne.
Pe întinderea pustie, fără de nume
Se văd pe alocuri, pași și urme.
Soarele apare, pe cerul roșiatic,
Și noaptea dispare, se retrage apatic.
Zorii de gheață răsar pe alocuri,
Veverițele se joacă-n stejarii de-alături.
Codrul fremătând, se-apleacă agale,
Peste cărarea argintie, netedă, pustie.
Pescarii la copcă pescuiesc în vale,
Cu undițe străvechi, pe lacul cel mare.
Râul se scurge, încet se duce
Sub gheața cea groasă ce-ncet îl strânge.
Norii vin încărcați de promoroacă,
Răspândind stele de gheață pe întinderea posacă.
Copii cu sania, au ieșit la joacă,
Se bat în grupuri, cu bulgări de zăpadă.
La casele din sate, pe hornuri iasă fumul,
Lângă bradul împodobit, în casă arde focul.
Familiile deja terminat-au cu gătitul
Cu pași repezi a venit, bătând la uși Crăciunul.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj hibernal idilic, tipic perioadei dinaintea Crăciunului. Versurile evocă imagini ale naturii acoperite de zăpadă, activități specifice iernii și pregătirile pentru sărbătoare, creând o atmosferă caldă și nostalgică.