Strâmt e cercul, iar inelul gândurilor mele
se răsucește în jurul degetului.
Stăruie aici o căldură, pe temelia a tot
ce în jurul meu e străin,
asemenea pânditoarei miresme din potirul nufărului.
Mii de mere atârnă în grădina tatălui meu,
Rotunde sunt și în ele însele zăvorâte –
așa a fost făurită aburoasa mea viață,
rotunjindu-se, mărindu-se și netezindu-se –
strâmt e cercul, iar inelul gândurilor mele
se răsucește în jurul inelului.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentele unei logodnice, reflectând asupra angajamentului și a viitorului. Metaforele inelului și a merelor sugerează o viață rotunjită și închisă în sine, dar și o căldură interioară.