Edith Södergran

Edith Södergran – Taurul

de

De ce întârzie taurul?Firea mea e-o pânză roșie.Oare nu văd ochi bălțați de sânge,nu aud răsuflări gâfâite,nu tremură pământul sub copite nebune?Nu.Taurul umblă fără corn;stă în fața iesleiși îndărătnic își mestecă fânul aspru.Pânza cea mai roșieflutură nepedepsită în vânt.

Edith Södergran – Facla

de

Faclă vreau să-mi aprind peste tot pământul.Să ardă faclaîn orice curte noptatecă,în Alpii cu cerul binecuvântat,în tundrele cu cerul melancolic.Faclă a mea, luminează obrazul celui înspăimântat,celui orb, celui întunecat şi impur.Un zeu bun va întinde mâna:nici o singură clipă nu trăieşte omul fără frumuseţe.

Edith Södergran – Țara Care Nu E

de

Mi-e dor de țara care nu e,tot ce este am ostenit să doresc.Luna-mi vorbește în rune de-argintdespre țara ce nu-i.Țara unde orice dorință se-mplinește ca prin minune,țara unde cad orice piedici,țara unde ne răcorim sprâncenele noastre rănitecu rouă lunară.Viața mi-a fost o fierbinte-amăgire.Dar un lucru tot am găsit, un singur lucru am câștigat:drumul spre țara … Citește mai mult

Edith Södergran – Suflet În Așteptare

de

Sunt singură printre arborii lacului,Sunt prietena vechilor brazi de pe malȘi confidenta secretă a tuturor sorbilor tineri.Singură stau culcată și-aștept,n-am văzut pe nimeni trecând prin părțile-acestea.Flori mari mă privesc de sus, de pe lujere-nalte,Plante agățătoare amare mi se strecoară în sân,n-am decât un nume pentru tot, pentru toate, și numele-i dragoste.

Edith Södergran – Cântecul de Pe Munte

de

Soarele se culcase în marea-nspumată și plaja dormea;sus pe munte cânta cineva.Moarte erau cuvintele lui căzute în apă..Și cântecul dispăru îndărătul pinilor, amurgul le lua cu sine.Când totul tăcu din nou, mi-am spus doar atât:o inimă a sângerat pe stânca-nserată,și tulbure-atunci am simțit cum cântul vorbeadespre lucruri ce nu se întorc niciodată.

Edith Södergran – Fata Blondă a Pădurii

de

N-a fost, ca ieri,nunta fetei blonde-a pădurii?N-au fost, ca ieri, atât de veseli mesenii?Ea era pasărea ușoară, pârâul limpede,ea era tainicul drum și tufișul cu râsete,ea era noaptea de vară beată și îndrăzneață,ea era fără rușine, râdea fără măsură,ea era fata blondă-a pădurii;împrumutase fluierul cucului,mergea cu pas jucăuș din lac în lac.Când fata blondă-a pădurii … Citește mai mult

Edith Södergran – O Viață

de

Stelele sunt inexorabilecu toții o știmdar eu vreau să caut fericirea pe toate valurile-albastre,și sub toate pietrele sure.Dacă nu va sosi niciodată fericirea? Ce e o viață?Un nufăr mic se ofilește pe mal.Și dacă l-a-nșelat presimțirea? Un val sosește pe țărmși se stinge în asfințit.Ce caută-o muscă în pânza de păianjen,cu ce s-a ales libelula … Citește mai mult

Edith Södergran – Unde Locuiesc Zeii

de

din volumul „Edith Södergran”, colecţia „cele mai frumoase poezii”, editura Albatros.Unde locuiesc zeii? În inima mea,în inima mea sfâșiată, dureros-fericită,când mi se înalță cântul.O, zei, ce poate face un om în cele câteva clipece-i sunt hărăzite?V-am cunoscut puterea întreagă..Zei, ați venit către mine..De-atunci zac istovită și vă visez..O, zei, mă vizitați în fiecare zi,în ceasul … Citește mai mult

Edith Södergran – Zilele Toamnei

de

Zilele toamnei sunt transparenteși pictate pe fondul de aur al pădurii.Zilele toamnei surâd lumii-ntregi.E-atât de bine să adormi fără nici o dorință,săturat de flori și-obosit de verdeață,cu coroana roșie a vitei la căpătâi.Ziua de toamnă a ostenit să dorească,degetele sale, nemilos sunt reci,În vis pretutindeni ea vede căzândneîntrerupt fulgii albi.